Uite ca am gatat si sesiunea, in sfarsit. Mai, ce sa zic? O fost interesant. Ca orice examen(e), m-o bagat in sperieti inainte sa inceapa, dar o fost destul de OK.
Ce nu pricep insa, ii mentalitatea unora. Adica, bai, de ce te-ai dus la facultate? Ii, probabil, ultima scoala pe care o faci. Tu ti-ai ales-o. De ce te plangi atata? "Ah, vai, stresiune, vai ce greu, vai ce naspa ii, ce mult ii de invatat, ce profi naspa etc. etc." Nu zic ca toti trebuie sa fie integralisti, dar macar sa nu mai tot aud atata ca se plange lumea. Pentru unii facultatea ii o tabara prelungita, unde te duci
numai sa te distrezi. Ai venit la facultate, accepta-ti soarta, mai fa cate un laborator in timpul anului si macar cand ii sesiune, si cu putin timp inainte, stai si invata. Ai timp si dupa sa te distrezi, ce-i asa greu?
Dar, desigur "cainele moare de foame, calul moare de drum lung iar prostul de grija altuia" asa ca nu mai zic nimic. Sa faca fiecare ce crede ca-i bine. Asta e, ce sa facem?
Insa, ce-mi pare rau ii ca au trecut atatea zile faine si eu o trebuit sa stau sa citesc la oarece materie. Ah da, din ce am facut semestrul asta, nu m-o tare atras nimic. Materiile faine am vazut ca vin deabia din anii 3-4. Sa speram ca rezist pana atunci. Revenind la idee, mi s-a intamplat sambata sa ma duc in sala de lectura de la bilioteca din campus sa citesc. Bai, o sala imensa, unde peretii exteriori is, de fapt, niste ferestre imense. Si era o zi asa faina afara, si asa fain am prins apusul demonstrand Functia de generare a numerelor lui Bernoulli...
Si, intr-adevar, cum zicea proful de psihologie intr-un seminar, dupa sesiune, lumea ii mai tacuta. Multi isi reevalueaza situatia si performantele, se gandesc ce e de facut, stau si cugeta. Mie mi s-a intamplat sa devin mai sec si fara chef de prostiile "lumesti". Eh, ce sa fac daca ma framanta implementarea functiilor cu multiplexoare, sinteza CLB-urilor din FPGA-uri si Teorema de punct fix a lui Banach :) (sa ma dau si io mare cu cuvinte mari :P )
Intre timp m-o apucat si un fel de nostalgie. Daca in ziua de azi cenaclurile is niste grupuri restranse de oameni care isi citesc unii altora poeziile si ce mai scriu ei, Cenaclul Flacara a fost un curent imens. Tare as fi vrut si eu sa prind un concert de-al lor, dar de dinainte sa se tunda Paunescu. Uite ce nebunie era:
Cenaclul Flacara- Ovidiu Haidu- PustoaicoAsculta mai multe audio Muzica »Si acuma urmeaza o saptamana si jumatate de vacanta...
