Sala vs Adi, concurs de bere

Sa facem prezentarile:
-Adi: Adi Lazarescu, colegul meu de clasa. Profilul lui de hi cinci!
-Sala: Sabil Salajan, unu din XII B, cica bun la mate (daca esti in fiecare an printre primii 4 la nationala inseamna ca esti bun? neah). Si profilul lui de hi cinci!

Locatia: Fantana cu bere.
Cand? Noaptea tarziu.

Am fost acolo? NU!

In filmulet mai apare si Florin, dar care nu are un rol atat de important in acest extrem-de-scurt-metraj, asa ca nu-l prezint. Cu alta ocazie Florine. Filmuletul a fost facut de Dinu, cica, pe care tot nu am sa-l prezint.

La telefon

Suna telefonul (RDS) la mine:
-Alo? (cu ecou)
-Atilla?
-Nem. (cu ecou)
-Soni?
-Nu. (cu ecou)
-Dar nu-i familia Gergely?
-Nu. (cu ecou)
-Ma scuzati.

Bah, da-te din fata!

Mereu am crezut ca fotografii se respecta unii pe altii, atunci cand is la "munca", chiar daca nu se cunosc, si nu se baga unu in fata celuilalt. Si, la fel, am stiut ca, pentru unele fotografii trebuie sa te bagi in unghiuri mai ciudate ca sa prinzi ceva bun. Dar de aici pana la a te urca in picioare pe doua scaune de bar, in fata scenei si in fata publicului e o cale lunga.
Am fost acum 2 zile la un concert de tobe/percutie, sustinut de Cserey Csaba si cei mai buni elevi ai sai. Totul minunat si frumos pana a aparut un anumit fotograf prin preajma. S-a plimbat pe la margine, nimic deranjant decat ca trecea prin fata noastra si nici nu se sinchisea sa se aplece. In fata scenei era un rand de scune de bar, din lemn, pe care au batut, la un moment dat, toti cei de pe scena. Dupa ce termina aia si se intorc la tobele lor, vine domnu' fotograf, isi aseaza doua scaune mai bine, si se urca pe ele. In picioare. Pai, domnu cam 1,8 metri, scaunnele aproape 1 mentru, rezulta un obstacol cam de aproape 3 metri in fata intregii sali. Nemaipoment. Cugetati.
Daca cumva faptasul gaseste articolul asta, iata si doua poze cu el:

Sa ascultam viniluri

Ce bine e sa fii prieten cu Andrei. Parintii lui au adunat o colectie frumusica de viniluri. Ahhhh, muzica domn'e: Phoenix, Alifantis, Seicaru, Socaciu, Compact, Queen, Zeppelin, simfonica si opera si altele pe care nu mi le amintesc. Sa stai sa tot asculti. Am fost azi la el sa ascult cateva. Mi-am zis ca daca tot nu am fost plecat pe nicaieri in vacanta, macar acum inainte de scoala sa stau putin si sa ascult muzica buna, de pe discurile negre. Nu am stat prea mult timp, asa ca nu am putut sa ascult tare multe. Am inceput cu Nicu Alifantis si albumul "Piata romana nr. 9", am continuat cu niste Lokomotiv GT, dupa care am trecut la Phoenix - Mugur de Fluier. Cand vezi cum se invarte discul ala si cum se misca capul de citire, parca nici nu te mai intereseaza ca mai bazaie sa nu se aude bine. E o bucata de istorie veche de peste 30 de ani care se invarte in fata ta, dar totusi suna atat de bine. Dupa ce am terminat cu Phoenix-ul, am lasat Zeppelinul sa continue iar auditia a fost incheiata de Queen. Frumos domn'e, frumos. Mai jos gasiti niste filmari ce le-am tras pe acolo, sa imi aduc aminte in zilele triste.

Nicu Alifantis - Piata Romana nr 9



Phoenix - Andrii Popa



Phoenix - Mugur de Fluier


Foarte frumos. Mersi Andrei!

Curatarea de praf a interiorului PC-ului, partea I

Este o problema care deranjeaza foarte multa lume. Dupa un timp dupa ce ti-ai luat calculatorul, te trezesti ca face un zgomot mai mare, ca temperaturile indicate in BIOS sunt mai mari cu cateva grade sau, in cazuri extreme, ca nu mai porneste ventilatorul de pe procesor. Fiind un om cu inima buna, mi-am curatat si eu calculatorul si am facut poze intre timp, pentru a va usura munca.
Cateva reguli, inainte de a incepe:
1. Opriti calculatorul, scoateti-l din priza si opriti sursa de la comutatorul din spate, daca are (Safety First!)
2. Evitati sa aveti mainile incarcate electrostatic: nu atingeti CRT-uri si nu va frecati parul inainte, sau alte lucruri care ar putea sa provoace incarcarea electrostatica. Folositi manusi chirugicale, daca vreti.
3. Fiti constienti de faptul ca daca ceva merge prost, e din vina voastra si nu a mea, asa ca nu dati vina pe mine.

Bun, sa incepem.
Calculatorul folosit pentru aceasta demonstratie este urmatorul:

Dupa cum vedeti, este plin de praf.
Vom incepe prin demontarea panourilor laterale.


Si iata-l "dezvelit", cu tot praful scos la lumina.


Sa trecem la scoaterea hard-disk-urilor si a unitatilor optice. Se scot cablurile de date ATA/SATA si cablurile de alimentare. Usor dar ferm.
Trecem la dessurubarea unitatilor si la scoaterea lor:

Daca tot suntem la scos cabluri, ar fi bine sa scoateti si celelalte cabluri de alimentare care mai leaga sursa de placa de baza:

Acum ca am terminat cu asta, trecem la placile de extensie de pe sloturile PCI/AGP/PCI-Express. Cam toate placile se scot la fel: se scoate surubul care le fixeaza de carcasa si se scot placile din slot, cu grija, fara sa fie bruscate. Iata doua poze care arata cum se fac lucrurile.

Urmatorul pas este scoaterea memoriilor. Aceste placute se scot foarte usor: cu amblele degete mari se apasa pe opritoarele de pe margine, nu prea tare, sa nu se rupa, dupa care placuta se scoate foarte usor.

Urmatorul pas este putin mai greu. Daca nu sunteti siguri ca o sa reusiti, sariti peste el. Demontarea coolerului de pe procesor si scoaterea procesorului.
Eu am un Athlon64 pe socket Am2, iar coolerul se scoate destul de usor. In cazul altor procesoare, procesul este diferit. Coolerul meu are o mica piedica care il tine apasat procesor. Acea piedica se ridica si se roteste, dupa care coolerul este desprins si poate fi ridicat foarte usor. Langa procesor este o alta piedica, un fel de maneta mai mica, care, dupa ce este ridicata la 90 de grade, ii da drumul procesorului, care poate fi ridicat usor. ATENTIE! SA NU VA MANJITI PE DEGETE CU PASTA TERMOCONDUCTOARE SI SA NU DETERIORATI VRE-UN PIN AL PROCESORULUI!!!





Acum ca am terminat cu demontatul, ne putem uita la ce am realizat si sa punem componentele deoparte, pentru curatare.

Cam atat pentru moment. Voi reveni in curand cu restul povestii.

To be continued...

Andrei

De mult timp l-am amenintat pe Andrei ca voi folosi forta nemaiintalnita a blogului meu citit de nimeni, si voi scrie lucruri despre el. Iata, Andrei, ca timpul pentru asa ceva a sosit.

Cine este Andrei? Este el, Andrei. Multa lume il stie, nu stiu cata lume il cunoaste. Eu nu pot spune ca il cunosc. Dar pot sa enunt cateva chestii despre el.
Andrei are multi prieteni si se intelege bine cu foarte multa lume.
Andrei face multe lucruri pentru tine, desi lui nu-i tocmai plac.
Andrei e in stare sa vina cu tine sau chiar pentru tine in alt oras, daca i-o ceri si cu cateva ore inainte sa plece trenul.
Andrei iti da sandwich-ul lui de la scoala daca tie iti e foarte foame ca l-ai uitat pe al tau acasa, desi te gandesti de ce isi aduce un singur sandwich la scoala.
Andrei nu e tocmai samaritenul care sa caute mereu sa-i ajute pe ceilalti. E un om simplu, caruia asa ii sta in fire, sa-i ajute pe altii, cand altii i-o cer si el poate.
Andrei stie sa glumeasca oricand, si stie sa invete din greseli.
Andrei stie sa te motiveze.
Andrei stie, poate si face o gramada de alte chestii pe care eu am uitat sa le scriu pe aici.
Este el, Andrei.

Nu uita Andrei, noroc au toti prostii. Acum esti student. Bafta cu studentia Andrei.