Je ne suis pas Ratatoiulle

Da, am incercat si eu sa fac pe Ratatouille. M-o mancat si pe mine in fund sa fac o ciocolata de casa. Mi se facuse pofta si am zis sa incerc si eu, poate imi iese. Am cautat reteta pe net, mi-am luat ingredientele si m-am dus la oficiu.

Conform retetei, maxim o jumatate de ora mi-ar fi trebuit. Eh, frumos ar fi fost sa fie asa. Pe net ingredientele erau pt 1 kg de ciocolata, dar eu am decis sa injumatatesc cantitatile, ca oricum, daca nu iese bine, sa nu se strice atata. Am injumatatit totul, mai putin apa. Si de chestia asta mi-am dat seama dupa ce am pus pe foc apa cu zaharul. Ce se gandeste non-chimistul din mine? Lasa-l sa fiarba mai mult, ca se evapora apa. Bine, il las. Cam imediat cum trec alea 10 minute destinate fierberii, solutia incepe sa se faca maronie. Si tot i se inchide culoarea... bai, eu credeam ca ciocolata ii maro de la cacao, in fine, sa continuam. Bag untul in oala si ma trezesc cum se inegreste tot, se umple de bulbuci si se face mai mult... Aoleu, ceva nu cred ca e bine. Si incepe sa miroasa a ars.

Nu conteaza, continuam. Intre timp am amestecat prafurile (cacao si lapte praf) intr-un blid (in care am crezut ca incape tot). Macar amestectul ala parea sa fi iesit bine. Dupa ce expira timpul de fierbere la otrava neagra, incep sa o torn incet peste praf si imi dau seama ca nu o sa incapa. Noah, ce idee geniala ne vine noua? Hai sa torn praful in oala. DA! Torn acolo, incep sa amestec si... era ceva maro-inchis, foarte tare, cu miros de ars si fara niciun gust bun. Noah, aiurea, cred ca n-o iesit bine.

Ma intorc in camera cu oala pentru ca erau doi tipi la oficiu pe care nu am vrut sa-i mai chinui cu mirosul ala de chestie arsa si dupa niste momente de cugetare (in care am si turnat lapte peste amestecatra, sperand ca salvez ceva) ma intorc la oficiu cu gandul de a spala oala si a arunca betonul ala.

Da, ciuciu. Dau cu lingura in el -> nu se sparge, incerc sa o rup cu mana -> nu pot, incerc cu apa calda -> nu-i prea calda. Ce sa fac, ce sa fac? Pai, suna pe cineva. "Alo, mami? Saru'mana, ce faci?"... "Uite, am incercat sa fac ciocolata de casa si nu o prea iesit si nu stiu cum sa curat oala asta." "Deci daca pun apa si pun pe foc se topeste ciocolata aia, nu se arde mai mult? Noah bine". Pun apa, pun pe plita si astept, plimband o lingura de lemn prin oala. Incet, incet, cum se incalzeste apa, se desprind bucati mari din amestecatura mea, Le iau si le arunc frumos. Si ma gandesc ca nu trebuie sa astept sa fiarba apa ca sa se curete. Ati vazut vreodata cum "zboara" laptele pus la fiert si lasat nesupravegheat? Noah, ceva mai mult de atat o zburat apa din oala mea! Ambele plite pline de apa cu ciocolata, panica, haos etc. etc. Si apoi stai frumos si spala pltele, ca altfel se trezeste vreunu sa ma injure ca nu isi poate face mancare ca pute cand porneste plita.

Noah, am gatat cu plita, hai sa termin si cu oala. Dupa ce scot apa maronie din ea, ce descopar? Arsuri!!! Bata-le cucu! Stai si freaca si acolo, ca deh, omul cand nu are de lucru isi face.

In concluzie, in loc sa stau o ora sa mai citesc la Matematici (in)Discrete, am stat o ora sa fac mizerie si sa spal dupa aia, fara sa mananc macar ciocolata de casa.
Cel putin am invatat ceva: Daca lasi la fiert prea mult timp apa cu zahar, zaharul se caramelizeaza si se face tot mai maro.

Da, de, e ca in bancurile cu prosti, puteti rade, ca doar de aia am si scris aici. Si sa invete si altii din greselile mele (daca cumva mai e cineva cine mai face asa tampenii ca mine). Pacat ca n-am facut poze sa vad arat minunatia, dar la cat de neagra era, mi-ar fi trebuit niste lumini speciale. Imaginati-va niste pietre ascutite acoperite cu smoala. Era ceva de genu.

Ganduri...

... intr-o pauza de invatare. Stand eu asa intins frumos pe pat cetind (mai mult sau mai putin) minunatul curs de Algebra Liniara, mi-am dat seama ca in cartea aia is mai multe definitii si teoreme decat am facut in 4 ani de liceu la matematica (asa, aproximativ mi-am dat seama, nu am stat sa le numar). Asa ca m-am gandit sa dau si eu o teorema (bine, nu e originala, de aia nu-mi scriu numele in paranteza).

Teorema: Fie X un om oarecare. Atunci, daca X va incerca sa aiba mereu ganduri pozitive, atunci X va fi un om mai bun si mai fericit.

Demonstratie:

Se stie ca un singur gand poate sa schimbe total starea de spirit a unui om. Incercati sa va imaginati cum v-ati simti daca o persoana apropiata nu ar mai fi printre noi. Vedeti? Un singur gand.
Acesta a fost un exemplu de gand negativ, dar acelasi efect il au si gandurile pozitive. (Evident, nu? :) ). Mult timp nu am crezut ca starea mea de spirit nu imi va putea fi schimbata de un gand, fie el cat de bun. Dar cu timpul, dand pe la biserica si maturizandu-ma putin, am inceput sa vad si beneficiile gandurilor pozitive, ale noastre si ale celor din jurul nostru. Dar, desigur, eu fiind un om rece nu am simtit decat sporadic cum inima-mi impietrita se misca putin, de bucurie. Alte ganduri pozitive am avut cand inima mea a inceput sa-si lepede crusta de piatra pentru o fiinta draga, foarte draga. Cata bucurie!
Acestea nu sunt singurele bucurii in viata, desigur. Un rasarit de Soare e un gand frumos, o floricica oricat de mica, un fluture, un catelus, un copilas... orice!
Ne fac gandurile pozitive un om mai bun si mai fericit? Aceasta nu necesita demonstratie fiind banala.

Corolar:
Fie X un om oarecare. Daca X va folosi mai putine cuvinte de negatie, starea de spirit i se va imbunatati.

Demonstratie:

Orice cuvant negativ sau cu conotatie negativa repetat incepe sa intareasca niste sinapse in creierul nostru, cauzand un automatism. Astfel, ajungem sa refuzam sau sa negam multe lucruri automat, fara sa evaluam putin situatia, fara sa mai cugetam putin. Nu zic ca trebuie sa eliminam "nu"-urile din vocabular, ci doar sa le folosim mai rar si doar cand chiar e nevoie.


Concluzie:

Oameni buni... da, oameni buni ... asta suntem, oameni, nu roboti sau animale. Doua din componentele firii noastre sunt ratiunea si sensibilitatea. Acestea nu sunt exclusive, asa ca sa nu facem exces de una in defavoarea celeilalte. Sa fim oameni: sa iubim, sa cream, sa ascultam, sa vorbim, sa scriem, sa citim, sa simtim, sa admiram, sa intelegem, sa fim alaturi, sa perseveram, sa fim puternici, sa multumim, sa cerem, sa oferim... (sa continuati dumneavoastra lista, ca eu sunt in pana de idei)


... gata, ma intorc la algebra...