Inca putin

Din nou a trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris, probabil devine obisnuinta. Cred ca cel mai potrivit acum ar fi sa fac o retrospectiva a ce s-a mai intamplat, pentru posteritate si pentru cititorii mei imaginari.

Pe scurt am terminat anul I si, printr-o serie de coincidente am ajuns sa lucrez pentru Universitate, momentan ca si voluntar. In principiu is ucenic intr-ale administrarii de sisteme si de retele. In fine, poveste lunga cam ce fac eu acolo care nu prea merita importanta. Nefiind angajat, pot sa-mi iau vacanta cat vreau de lunga si asta voi face incepand de vineri cand plec, in sfarsit, acasa.

Zgomotos mai e si Clujul asta. Prea multe masini, prea multi oameni, prea mult. De cand am venit aici nu imi amintesc sa fi avut liniste. Am urcat pe Cetatuie, pac se aud sirenele, te duci in parc, pac sirene, claxoane si tramvai. De fapt, singurele momente linistite sunt Sambata si Duminica dimineata pe strazile unde-s case, pe acolo nu prea se circula in perioada aceea. In rest, prea mult trafic, zgomot ... nu-mi place.

Mi-a spus o colega acum ceva timp ca eu nu prea tin legatura cu oamenii. Si chiar asa e. Dar nu prea stiu ce sa vorbesc cu ei. Adica am prieteni cu care nu am vorbit de cateva luni dar de care imi e cat de cat dor. Daca ii intreb ce mai fac, cum o mai duc si ce mai e nou o fi destul? Nu tare ma pricep ...

Am nevoie de liniste. Nu stiu cati oameni inteleg asta (poate toti dar eu nu-mi dau seama) dar omul are nevoie de un timp pentru el, sa mai cugete, sa mai mediteze, sa isi mai elibereze mintea de toate prostiile din jurul lui. De prin aprilie ma gandesc la ce voi face vacanta asta, sper sa-mi iasa. Si anume sa cosesc otava. Ce moment, numai tu si coasa ... ffffs! si pac ai culcat iarba la pamant. Lumina diminetii, roua pe iarba... ffffs!... ffffs!... ffffs!... "Ai venit s-o ajuti pe bunica?" "Da, da!"... fffs!... "Taie coasa?" "Taie, taie!"... fffs!... ffffs!...

A trecut si faza cu parul, dupa cum a anticipat mama. Era doar o faza, un moment. M-am saturat sa trebuiasca sa am atata grija de el, sa il culeg de pe tastatura si sa simt cum se subtiaza coada dupa fiecare spalare. Ce sa zic, a fost interesant, dar scalpul meu nu e facut pentru un par lung, asa ca pana incepe anul 2, ii voi reduce lungimea la cativa milimetri, ca sa nu pot fi scalpat de indienii din Winetou.

Oare ce o sa fac acasa? Nu stiu, dar nu cred ca mai conteaza.... Vineri ma duc acasa...