M-am prins

N-are rost sa ne prefacem ca suntem ceea ce am vrea sa fim, dar de fapt nu suntem. Da, stiu, toti vrem la un moment dat in viata sa fim mari cantareti, mari magicieni, mari gangsteri sau mai stiu eu ce. Dar nu am reusit niciodata sa trecem de bariera numita mediocritate. Putini sunt cei care reusesc, iar pentru noi restu, ramane la nivel de hobby.

Eu am vrut sa fiu artist (da, nu aveti decat sa radeti, treaba voastra). Am crezut ca se poate invata, ca trairea vine cu timpul. Sa nu ma intelegeti gresit, totusi. Pentru mine, fufele alea cantatoare de la TV nu-s artiste. Artistul e un om cu antenele mai sensibile decat noi, ceilalti, e un om care simte si exprima, care lucreaza cu imagini (de orice fel, nu doar vizuale) si sentimente. Nici matematicienii nu lucreaza cu lucruri atat de marete ca sentimentele (niciodata nu vei putea descrie omul si trairile lui interioare cu formule matematice, oricat ar fi ele de complicate). Pentru mine, arta, stiinta si religia definesc unicitatea omului in natura (ele nu sunt nici exclusive si nici exhaustive, e o legatura intre ele care nu imi e bine definita in minte, dar care stiu ca exista).

Am vrut sa fiu artist, deci. Dupa 2 ani de "facut poze" n-am reusit mare branza. Nu e greu sa inveti tehnica, e mai greu sa folosesti acea tehnica sa exprime ceva, o idee, un sentiment. Asta eu n-am reusit. Reguli de compozitie, inspiratii din lucrarile unor artisti, nimic mai mult. Oricine poate si foarte multi o fac in ziua de azi. Am vrut si eu sa intru in rand cu lumea, sa-mi cumpar domeniu fain pt amaratul ala de fotoblog pe care l-am pus acum ceva timp pe net (aici: http://demi.c7obs.net/gallery/ ), dar pentru ce? Ce rost ar mai avea? Ar intra unii, altii, unii ar zice ca le place, altii ba, si atat. Mare branza. Prefer sa-l las acolo ascuns, sa stiu eu de el si atat. De ce sa devin si eu inca un fotoblogar care toata ziua face poze cu dof mare, la flori, cuie si picaturi?

Ce vreau sa spun este ca e important sa ne cunoastem pe noi, sa ne cunoastem limitele. Daca continuam sa avem aspiratii spre varfuri prea inalte prea devreme devenim niste frustrati si nimic mai mult.