Je ne suis pas Ratatoiulle

Da, am incercat si eu sa fac pe Ratatouille. M-o mancat si pe mine in fund sa fac o ciocolata de casa. Mi se facuse pofta si am zis sa incerc si eu, poate imi iese. Am cautat reteta pe net, mi-am luat ingredientele si m-am dus la oficiu.

Conform retetei, maxim o jumatate de ora mi-ar fi trebuit. Eh, frumos ar fi fost sa fie asa. Pe net ingredientele erau pt 1 kg de ciocolata, dar eu am decis sa injumatatesc cantitatile, ca oricum, daca nu iese bine, sa nu se strice atata. Am injumatatit totul, mai putin apa. Si de chestia asta mi-am dat seama dupa ce am pus pe foc apa cu zaharul. Ce se gandeste non-chimistul din mine? Lasa-l sa fiarba mai mult, ca se evapora apa. Bine, il las. Cam imediat cum trec alea 10 minute destinate fierberii, solutia incepe sa se faca maronie. Si tot i se inchide culoarea... bai, eu credeam ca ciocolata ii maro de la cacao, in fine, sa continuam. Bag untul in oala si ma trezesc cum se inegreste tot, se umple de bulbuci si se face mai mult... Aoleu, ceva nu cred ca e bine. Si incepe sa miroasa a ars.

Nu conteaza, continuam. Intre timp am amestecat prafurile (cacao si lapte praf) intr-un blid (in care am crezut ca incape tot). Macar amestectul ala parea sa fi iesit bine. Dupa ce expira timpul de fierbere la otrava neagra, incep sa o torn incet peste praf si imi dau seama ca nu o sa incapa. Noah, ce idee geniala ne vine noua? Hai sa torn praful in oala. DA! Torn acolo, incep sa amestec si... era ceva maro-inchis, foarte tare, cu miros de ars si fara niciun gust bun. Noah, aiurea, cred ca n-o iesit bine.

Ma intorc in camera cu oala pentru ca erau doi tipi la oficiu pe care nu am vrut sa-i mai chinui cu mirosul ala de chestie arsa si dupa niste momente de cugetare (in care am si turnat lapte peste amestecatra, sperand ca salvez ceva) ma intorc la oficiu cu gandul de a spala oala si a arunca betonul ala.

Da, ciuciu. Dau cu lingura in el -> nu se sparge, incerc sa o rup cu mana -> nu pot, incerc cu apa calda -> nu-i prea calda. Ce sa fac, ce sa fac? Pai, suna pe cineva. "Alo, mami? Saru'mana, ce faci?"... "Uite, am incercat sa fac ciocolata de casa si nu o prea iesit si nu stiu cum sa curat oala asta." "Deci daca pun apa si pun pe foc se topeste ciocolata aia, nu se arde mai mult? Noah bine". Pun apa, pun pe plita si astept, plimband o lingura de lemn prin oala. Incet, incet, cum se incalzeste apa, se desprind bucati mari din amestecatura mea, Le iau si le arunc frumos. Si ma gandesc ca nu trebuie sa astept sa fiarba apa ca sa se curete. Ati vazut vreodata cum "zboara" laptele pus la fiert si lasat nesupravegheat? Noah, ceva mai mult de atat o zburat apa din oala mea! Ambele plite pline de apa cu ciocolata, panica, haos etc. etc. Si apoi stai frumos si spala pltele, ca altfel se trezeste vreunu sa ma injure ca nu isi poate face mancare ca pute cand porneste plita.

Noah, am gatat cu plita, hai sa termin si cu oala. Dupa ce scot apa maronie din ea, ce descopar? Arsuri!!! Bata-le cucu! Stai si freaca si acolo, ca deh, omul cand nu are de lucru isi face.

In concluzie, in loc sa stau o ora sa mai citesc la Matematici (in)Discrete, am stat o ora sa fac mizerie si sa spal dupa aia, fara sa mananc macar ciocolata de casa.
Cel putin am invatat ceva: Daca lasi la fiert prea mult timp apa cu zahar, zaharul se caramelizeaza si se face tot mai maro.

Da, de, e ca in bancurile cu prosti, puteti rade, ca doar de aia am si scris aici. Si sa invete si altii din greselile mele (daca cumva mai e cineva cine mai face asa tampenii ca mine). Pacat ca n-am facut poze sa vad arat minunatia, dar la cat de neagra era, mi-ar fi trebuit niste lumini speciale. Imaginati-va niste pietre ascutite acoperite cu smoala. Era ceva de genu.