Banc cu blonde

Super tare. aici.

Pauza

Gata, blogul intra in pauza. Mi-am dat seama ca trebuie sa reduc din timpul petrecut pe internet, asa ca blogul acesta va intra in pauza cateva luni (cam pana dupa admiterea la facultate). Probabil voi mai posta cateva articole, dar foarte rar.
Ne mai vedem, dragi cititori imaginari :)

Urasc sovinismul

Il urasc. Si pe cel romanesc, si pe cel maghiar. Mereu l-am urat, mereu il voi ura. Nu inteleg de ce le trebuie alora zona autonoma si nu inteleg ce au cei din afara arcului carpatic, unde nu sunt unguri, cu ungurii. Am prieteni buni maghiari, sunt oameni de treaba. Fiecare padure are uscaturi dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Nici noua nu ne place cand suntem numiti "tigani" de restul Europei. Suntem de o nesimtire cumplita, asta e.
Acum m-am intors de la medicul meu de familie unde m-am dus dupa o adeverinta. Dar nu am luat-o, ca n-am mai rezistat. Doamna "medic de familie" are un sot, si el tot medic de familie. Au cabinetele alaturate, pe acelasi hol cu podea de linoleu care scartaie, din aceeasi cladire veche. Imi e si scarba sa ma mai duc acolo, la de cat de multe ori am fost. Ambii sunt maghiari, dar vorbesc foarte bine romaneste asa ca nu-i nicio problema. Doar ca am observat ca majoritatea pacinetilor sunt maghiari, asa ca mai mult se vorbeste maghiara pe acolo. De curand s-a renovat si cladirea aia, iar din doua cabinete mai functioneaza doar unul (celelalt fiind inca in renovare) unde ori se inghesuie amandoi plus domn'shoara asistenta, ori fac cu schimbul. Dar ce ma enerveaza cel mai mult este modul in care se intra acolo, si care pana acum tot nu am reusit sa-l inteleg. Adica vine nenea/tanti pacient, intra in prima incapere unde e asistenta, nu stiu ce zice, iese afara, dupa care intra cand este chemat. Dar aceasta chemare nu se face in ordinea "primul venit, primul servit". Unii asteapta si o ora, altii cateva minute.
Eu nu pot sa fac asa ceva. Eu am adanc inradacinat un principiu in interiorul meu, care spune ca daca ai ajuns la un rand, astepti la rand, iar daca nu ai chef sa astepti, vii alta-data, nu te bagi in fata. Eu nu am intrat la asistenta, ca nu am stiam ce sa-i zic ("Am venit dupa o adeverinta pentru scoala. Dar sunt pacinet al doameni doctor, care nu-i aici"?). Pur si simplu nu am putut sa o fac, in fata celorlalti pacineti care asteptau acolo. La un moment dat a iesit asistenta, a aprins lumina pe hol, a trecut pe langa mine si a vorbit in maghiara cu ceilalti pacienti.
O fi din cauza ca am mutra de copil si nu de adult? Ma rog, chestia asta a pus capac. Am mai stqt 5 minute si am plecat, am zis ca nu-mi pierd timpul acolo. Dupa ce se termina renovarea ma duc direct la cabinetul medicului meu, unde nu exista antecamera cu asistenta, sa nu ma mai complic.
Nu am nimic cu faptul ca ei sunt maghiari, dar pur si simplu faptul ca se vorbea doar pe maghiara a complicat putin treaba.

Si totusi nu inteleg ce treaba are vaccinul antihepatic cu alergia la penicilina. Si de ce eu trebuie sa duc adeverinta de la medicul de familie si altii nu trebuie, pentru aceeasi alergie. O sa o iau la intrebari pe asistenta.
Traim in Romania.

Sa fim la moda

De cand vroiam sa scriu despre asta. Bine ca mi-au luat-o altii inainte. Mie imi mai raman doar shoeserii :)

Ars poetica

Se pare ca unii inca nu au inteles regulile de baza de pe blogul asta. Ar cam fi timpul de asa ceva.
-Indemnul de pe banner "Sa nu ciesti acest blog" vrea sa-ti spuna ca nu vei gasi nimic interesant pe aici. Poti sa inchizi pagina.
-blogul a fost creat pentru mine; daca pe tine te plictiseste, treaba ta. Pe mine nu.
-voi incerca sa nu jignesc pe nimeni pe blog, dar daca o fac, asta e. Imi asum raspundrea.
-nu voi scrie nimic la comanda altora si nu voi sterge nimic doar pentru ca asa vor altii. Incerc sa gandesc cat mai mult inainte sa scriu ceva.
-daca vrei sa gasesti ceva ce te-ar putea ajuta, cauta la sectiunea "Practic". In rest, citesti degeaba.
-daca ai ceva de zis, poti sa o faci lejer. Nu te ascunde sub pseudonimul "Anonymus"
-repet, blogul a fost scris pentru mine si nu pentru tine, asa ca nu te plange daca te plictisesti

Tot nu inteleg

Cum poti sa te plangi de profesor si de materie daca nici macar nu inveti lectia de zi?
Cum poti sa spui ca nu ai invatat lectia de zi pentru ca ai avut timp liber si te-ai dus la orele in particular?
Cum poti sa-ti bazezi toatele notele tale pe copiat si pe soptit (am incercat si eu, dar nu-i prea interesant)?
Cum poti sa te dai mare orasean(ca), tu, taran(ca)?
Cum poti sa vii la scoala cu unicul scop de a nu invata si a te plange de materii?
Cum poti sa fii atat de las si sa fugi de la ore? Sa te vad cum fugi de Bac.
Cine te crezi tu sa-i spui profesorului, care preda inca de dinainte sa te nasti tu, cum sa-si tina ora?
Cum iti poti ascunde prostiile sub pseudonimul "in numele clasei"? Daca ai ceva de zis, spune-o in numele tau.
Cine te crezi tu ca reprezinti clasa, daca nu ai fost ales sa o faci?
Ce te face sa te crezi mai presus decat ceilalti?
Cum poti sa vorbesti inainte sa gandesti?
Cum poti sa fii atat de ignorant si de increzut in acelasi timp?
Ce cauti la un profil unde nu-ti place nicio materie?
Care este scopul tau in viata, si pe acest Pamant? Oricat de mic ar fi, sa fie un scop.
Ce te opreste sa vorbesti ca un om normal si te impinge sa urli?
Ce ai facut in cei 7 ani pe acasa?
....

Cine sunt eu sa ma judec pe mine?

XII A, CNME SM, promotia 2008

Pentru ca mi-am propus candva ca pe blogul meu sa apara oameni la care tin sau care imi sunt buni prieteni, cum e Andrei sau oameni care ma enerveaza mult, cum e tipu asta, nu pot sa nu scriu cate ceva despre clasa mea, care intra la amblele categorii, fiind formata din atatia oameni.
Sa prezint o situatie concreta, de actualitate: alegerea firmei care se va ocupa de albume + sonete + fotografii. Pentru culorile in care ne vom imbraca la sfarsit de an ne-am certat oleaca, dar s-a ales pana la urma (nu mai stiu exact ce culori, totusi).
Revenind la problema care ne framanta. Au venit pana acum 4 firme sa ne prezinte oferte:
-Sourir - firma din Satu Mare, care se ocupa mai ales de fotografii. Ne-a invitat pe cate doi din fiecare clasa sa ne fotografieze, am mers, am vazut ca au scule de studio faine, dar nu ne-a placut ce poze fac si nici cum lucreaza (beteshigul lor de backgrounduri virtuale si chicioase).
-Edpress, o firma din Cluj, dar care lucreaza cu un fotograf din Satu Mare, foarte bun, din cate se pare. Ei au o gama foare variata de sonete, doar 3 tipuri de albume, insa care sunt spiralate. la pret sunt OK.
-ceva firma din Baia Mare, la care nu i-am vazut bine oferta, dar mi-a cucerit o parte din colege prin faptul ca ei printeaza poza titularului pe prima coperta (ca deh, ai atatea albume acasa, ca trebuie sa stii care-i al tau) si printeaza poza pe o hartie de album colorata nush-cum (sau nu o printeaza, ci o lipeste frumos, si peste pune o folie minunata). Astia ne-au promis ca ne filmeaza si o parte din banchet moca daca incheiem contractul pana nu-stiu-cand.
-Neptun, o firma tot din Satu Mare, albume frumoase, fotografii frumoase, dar pret cam piperat.

Adevaratul spectacol a inceput cand s-a "votat" firma. Sourir si Neptun au fost excluse (poze nasoale, pret mare) asa ca s-a ramas la Baia Mare si Cluj. S-a ajuns la voturi de 14 la 14 (50%-50%), desi erau 5 absenti. Si sa vezi dom'ne spectacol: oameni care sustin sus si tare un lucru dupa care se contrzic peste 5 minute, altii care striga cat ii tine corzile vocale, altii care strigau si mai tare; critici de arta nascuti peste noapte cu vaste cunostiinte de fotografie si arta in general veniti sa ne invete ce poze is frumoase si ce nu; orgolii sfaramate de orgolii bazate pe gura mare, incapatanare nejustificata cat cuprinde; oameni fara 7 ani pe acasa veniti sa ne invete ce ar fi trebuit sa invete ei in cei 7 ani. Ce bine ca avem geamuri termopan la clasa si nu s-a auzit afara, ca nici cu castile in urechi si cu volumul dat la maxim la player, nu am putut sa nu le aud gurile colegelor.
Pana la urma, desi lipseau 5 colegi, multi din cei care au votat pt Baia Mare au trecut la Cluj, si s-a ajuns la un procentaj care nu ar fi fost influentat daca cei 5 absenti ar fi votat toti pentru Baia Mare. Dar deh, de ce sa ne supunem noi majoritatii daca nu ne convine ce vrea majoritate, desi inainte am decis ca ne vom supune majoritatii? Asa ca dupa ce s-a intors electoratul abesnt, s-a mai facut un scandal, o noua sedinta de vot, acelasi rezultat, dar iarasi cu absenti. Din nou nu a convenit sefilor nealesi ai clasei, asa ca a fost sfadeala din nou. Dirigul enervat ca nu-si putea tine ora a trecut la masuri, si foarte bine a facut.
Azi a venit fotograful firmei din Cluj sa ne mai prezinte oferta. Nu-i prea vorbaret tipul, pare genul de om care tace si face, dar totusi, in loc sa apreciem ca ne-a adus oferta sa ne-o mai prezinte inca o data, unii aproape ca s-au legat de freza lui. Suntem romani, de ce sa ne suparam?

Saga continua probabil si maine si in zilele urmatoare. Voi incerca sa tin cititorul acestui blog la curent ;)

Paradox

Multi oameni, cand vor sa-si bata joc de un anumit document (lucrare scris, fotografie, carte etc) spun: "Ma sterg la c*r cu el!", de aici tragandu-se concluzia ca acel document e atat de josnic ca hartia igienica. Insa, tot aceeasi oameni, in momentul in care se duc la kaufland/real/metro/etc sa-si cumpere hartia igienica isi cauta cea mai tare: 3 straturi, culoare de fructe, miros de levantica, moale dar puternica etc.
Paradox.

Curatarea de praf a interiorului PC-ului, partea II

Bun. Am terminat cu dezasamblarea calculatorului, sa trecem mai departe, la curatarea propriu-zisa.

Vom incepe cu procesorul. Sfaturi:
-Folositi o carpa moale sau prosoape de hartie de bucatarie
-Incercati sa nu va manjiti pe degete, iar daca o faceti, sa nu intre pasta printre pini, ca greu iese de acolo
-Nu indoiti si nu rupeti pinii

Procedura: se tine procesorul de marginile sale, iar cu materialul ales se sterge pasta termoconductoare. Apasati ferm pe procesor, sa o luati jos, nu sa o intindeti. Repetati pana cand procesorul este din nou curat. La fel se procedeaza si pentru partea inferioasa a heatsinkului. Unii folosesc carpe inmuiate si solutii pentru spalat vase. Eu ma descurc si fara.
ATENTIE: Este important ca, daca ati scos procesorul, sau doar ati dat jos coolerul de pe el, sa schimbati pasta, deoarece la punerea inapoi a coolerului, peste pasta veche, se formeaza bule de aer intre procesor si heatsink si nu mai exista contact 100% intre cele doua.






Acum ca procesorul si heatsinkul sunt curate, putem trece mai departe, la placa de baza. Ustensile necesare: alta carpa sau alte prosoape de bucatarie/servetel, betisoare cu bumbac la capat (alea care se baga in urechi) si aspirator.
Cu aspiratorul scapan de praful de pe carcasa si din sloturi; putem sa aspiram si praful din cooler. Cu betisoarele adunam praful din zonele inguste (intre sloturi, intre condensatori etc). Cu materialul textil se poate curata placa de baza in zonele fara condensatori, rezistori sau jumperi, si celelalte componente (hdd-uri, unitati optice si placi de extensie).
Din nou, aveti grija sa nu rupeti ceva pe acolo.










Acum ca am terminat si sunt curate componentele, bagam totul la loc. Operatiunea de asamblare a calculatorului e, in principiu, inversa a ceea ce am descris articolul trecut.
Incepem cu procesorul. Piedica aceea ridicata, introducem procesorul dupa cum ne arata coltul procesorului si a soclului, coboram piedica. Punem noua pasta termoconductoare. Atentie: aceasta se pune doar pe centrul pastilei procesorului, cam cat un bob de mazare. In momentul in care se pune coolerul, datorita presiunii, aceasta se intinde uniform pe tot procesorul.
Introducem memoriile RAM, placile de extensie (video, tv-tuner, de retea), iar mai apoi harddiscurile si unitatile optice. Legam toate cablurile si gata. Ne admiram munca.





















Cam atat. In caz ca apar probleme, e vina voastra nu a mea.

Insulte

Iti pute gura atat de tare, ca lumea prefera sa tragi vanturi decat sa vorbesti.

Esti atat de prost ca cititorul de ganduri iti face reducere.

Nu ai nimeri podeaua nici daca ai cadea pe ea.

Esti atat de urat, ca nu te-au acceptat la concursul de uratenie: nu primeau profesionisti.

Sala vs Adi, concurs de bere

Sa facem prezentarile:
-Adi: Adi Lazarescu, colegul meu de clasa. Profilul lui de hi cinci!
-Sala: Sabil Salajan, unu din XII B, cica bun la mate (daca esti in fiecare an printre primii 4 la nationala inseamna ca esti bun? neah). Si profilul lui de hi cinci!

Locatia: Fantana cu bere.
Cand? Noaptea tarziu.

Am fost acolo? NU!

In filmulet mai apare si Florin, dar care nu are un rol atat de important in acest extrem-de-scurt-metraj, asa ca nu-l prezint. Cu alta ocazie Florine. Filmuletul a fost facut de Dinu, cica, pe care tot nu am sa-l prezint.

La telefon

Suna telefonul (RDS) la mine:
-Alo? (cu ecou)
-Atilla?
-Nem. (cu ecou)
-Soni?
-Nu. (cu ecou)
-Dar nu-i familia Gergely?
-Nu. (cu ecou)
-Ma scuzati.

Bah, da-te din fata!

Mereu am crezut ca fotografii se respecta unii pe altii, atunci cand is la "munca", chiar daca nu se cunosc, si nu se baga unu in fata celuilalt. Si, la fel, am stiut ca, pentru unele fotografii trebuie sa te bagi in unghiuri mai ciudate ca sa prinzi ceva bun. Dar de aici pana la a te urca in picioare pe doua scaune de bar, in fata scenei si in fata publicului e o cale lunga.
Am fost acum 2 zile la un concert de tobe/percutie, sustinut de Cserey Csaba si cei mai buni elevi ai sai. Totul minunat si frumos pana a aparut un anumit fotograf prin preajma. S-a plimbat pe la margine, nimic deranjant decat ca trecea prin fata noastra si nici nu se sinchisea sa se aplece. In fata scenei era un rand de scune de bar, din lemn, pe care au batut, la un moment dat, toti cei de pe scena. Dupa ce termina aia si se intorc la tobele lor, vine domnu' fotograf, isi aseaza doua scaune mai bine, si se urca pe ele. In picioare. Pai, domnu cam 1,8 metri, scaunnele aproape 1 mentru, rezulta un obstacol cam de aproape 3 metri in fata intregii sali. Nemaipoment. Cugetati.
Daca cumva faptasul gaseste articolul asta, iata si doua poze cu el:

Sa ascultam viniluri

Ce bine e sa fii prieten cu Andrei. Parintii lui au adunat o colectie frumusica de viniluri. Ahhhh, muzica domn'e: Phoenix, Alifantis, Seicaru, Socaciu, Compact, Queen, Zeppelin, simfonica si opera si altele pe care nu mi le amintesc. Sa stai sa tot asculti. Am fost azi la el sa ascult cateva. Mi-am zis ca daca tot nu am fost plecat pe nicaieri in vacanta, macar acum inainte de scoala sa stau putin si sa ascult muzica buna, de pe discurile negre. Nu am stat prea mult timp, asa ca nu am putut sa ascult tare multe. Am inceput cu Nicu Alifantis si albumul "Piata romana nr. 9", am continuat cu niste Lokomotiv GT, dupa care am trecut la Phoenix - Mugur de Fluier. Cand vezi cum se invarte discul ala si cum se misca capul de citire, parca nici nu te mai intereseaza ca mai bazaie sa nu se aude bine. E o bucata de istorie veche de peste 30 de ani care se invarte in fata ta, dar totusi suna atat de bine. Dupa ce am terminat cu Phoenix-ul, am lasat Zeppelinul sa continue iar auditia a fost incheiata de Queen. Frumos domn'e, frumos. Mai jos gasiti niste filmari ce le-am tras pe acolo, sa imi aduc aminte in zilele triste.

Nicu Alifantis - Piata Romana nr 9



Phoenix - Andrii Popa



Phoenix - Mugur de Fluier


Foarte frumos. Mersi Andrei!

Curatarea de praf a interiorului PC-ului, partea I

Este o problema care deranjeaza foarte multa lume. Dupa un timp dupa ce ti-ai luat calculatorul, te trezesti ca face un zgomot mai mare, ca temperaturile indicate in BIOS sunt mai mari cu cateva grade sau, in cazuri extreme, ca nu mai porneste ventilatorul de pe procesor. Fiind un om cu inima buna, mi-am curatat si eu calculatorul si am facut poze intre timp, pentru a va usura munca.
Cateva reguli, inainte de a incepe:
1. Opriti calculatorul, scoateti-l din priza si opriti sursa de la comutatorul din spate, daca are (Safety First!)
2. Evitati sa aveti mainile incarcate electrostatic: nu atingeti CRT-uri si nu va frecati parul inainte, sau alte lucruri care ar putea sa provoace incarcarea electrostatica. Folositi manusi chirugicale, daca vreti.
3. Fiti constienti de faptul ca daca ceva merge prost, e din vina voastra si nu a mea, asa ca nu dati vina pe mine.

Bun, sa incepem.
Calculatorul folosit pentru aceasta demonstratie este urmatorul:

Dupa cum vedeti, este plin de praf.
Vom incepe prin demontarea panourilor laterale.


Si iata-l "dezvelit", cu tot praful scos la lumina.


Sa trecem la scoaterea hard-disk-urilor si a unitatilor optice. Se scot cablurile de date ATA/SATA si cablurile de alimentare. Usor dar ferm.
Trecem la dessurubarea unitatilor si la scoaterea lor:

Daca tot suntem la scos cabluri, ar fi bine sa scoateti si celelalte cabluri de alimentare care mai leaga sursa de placa de baza:

Acum ca am terminat cu asta, trecem la placile de extensie de pe sloturile PCI/AGP/PCI-Express. Cam toate placile se scot la fel: se scoate surubul care le fixeaza de carcasa si se scot placile din slot, cu grija, fara sa fie bruscate. Iata doua poze care arata cum se fac lucrurile.

Urmatorul pas este scoaterea memoriilor. Aceste placute se scot foarte usor: cu amblele degete mari se apasa pe opritoarele de pe margine, nu prea tare, sa nu se rupa, dupa care placuta se scoate foarte usor.

Urmatorul pas este putin mai greu. Daca nu sunteti siguri ca o sa reusiti, sariti peste el. Demontarea coolerului de pe procesor si scoaterea procesorului.
Eu am un Athlon64 pe socket Am2, iar coolerul se scoate destul de usor. In cazul altor procesoare, procesul este diferit. Coolerul meu are o mica piedica care il tine apasat procesor. Acea piedica se ridica si se roteste, dupa care coolerul este desprins si poate fi ridicat foarte usor. Langa procesor este o alta piedica, un fel de maneta mai mica, care, dupa ce este ridicata la 90 de grade, ii da drumul procesorului, care poate fi ridicat usor. ATENTIE! SA NU VA MANJITI PE DEGETE CU PASTA TERMOCONDUCTOARE SI SA NU DETERIORATI VRE-UN PIN AL PROCESORULUI!!!





Acum ca am terminat cu demontatul, ne putem uita la ce am realizat si sa punem componentele deoparte, pentru curatare.

Cam atat pentru moment. Voi reveni in curand cu restul povestii.

To be continued...

Andrei

De mult timp l-am amenintat pe Andrei ca voi folosi forta nemaiintalnita a blogului meu citit de nimeni, si voi scrie lucruri despre el. Iata, Andrei, ca timpul pentru asa ceva a sosit.

Cine este Andrei? Este el, Andrei. Multa lume il stie, nu stiu cata lume il cunoaste. Eu nu pot spune ca il cunosc. Dar pot sa enunt cateva chestii despre el.
Andrei are multi prieteni si se intelege bine cu foarte multa lume.
Andrei face multe lucruri pentru tine, desi lui nu-i tocmai plac.
Andrei e in stare sa vina cu tine sau chiar pentru tine in alt oras, daca i-o ceri si cu cateva ore inainte sa plece trenul.
Andrei iti da sandwich-ul lui de la scoala daca tie iti e foarte foame ca l-ai uitat pe al tau acasa, desi te gandesti de ce isi aduce un singur sandwich la scoala.
Andrei nu e tocmai samaritenul care sa caute mereu sa-i ajute pe ceilalti. E un om simplu, caruia asa ii sta in fire, sa-i ajute pe altii, cand altii i-o cer si el poate.
Andrei stie sa glumeasca oricand, si stie sa invete din greseli.
Andrei stie sa te motiveze.
Andrei stie, poate si face o gramada de alte chestii pe care eu am uitat sa le scriu pe aici.
Este el, Andrei.

Nu uita Andrei, noroc au toti prostii. Acum esti student. Bafta cu studentia Andrei.

Din nou, despre unii oameni

De ceva timp vroiam sa scriu asta.
In timpul plimbarilor mele pe diferite forumuri si bloguri, am observat ca incepe sa se dezvolte o anumita categorie foarte enervanta de oameni. Liberi cugetatori, probabil pot fi numiti, dar dupa parerea mea, nu-s tocmai asa.
Sunt oameni care s-au uitat cam mult la niste documentare de pe Discovery/National geographic sau scoase de pe net, au citit cate ceva pe niste forumuri, iar acum se considera oameni de stiinta, teologi, politicieni, care le stiu pe toate si au cate o parere despre fiecare lucru.
Te trezesti ca vecinu de la 7 iti vorbeste de fizica cuantica si cum revolutioneaza ea lumea, dar vecinu habar nu are de nicio notiune elementara de fizica, ce sa mai zic de explicat concret ce-i cu fizica cuantica. Spune doar ca asa a vazut in ceva documentar sau film. Mda, am vazut si eu un astfel de film, "What the bleep do we know" ii zice, iar mie mi se pare ca ii plin de aberatii. Niste barbati la vreo 50-60 de ani, cum barba alba, si vreo dua doamne cu accent rusesc, prezinta cica "fizica cuantica". Inafara cu vreo doua chestii care nu revolutioneaza nimic, ci doar explica ce se intampla la nivel subatomic, si cu care sunt de acord ca poate fi asa, restul filmului se bazeaza pe presupuneri fara nicio baza solida. Tot filmul se bazeaza pe prezentarea lucrurilor cat mai spectaculos, ca oamenii foarte influentabili, sa creada ca inteleg si ei ceva si sa dea bani pe film. Ca sa nu mai spun ca nu apare numele niciunui "prezentator" din film, cel ce vizioneaza putand foarte usor sa creada ca-i om de stiinta. Dupa parerea mea is doar niste actori.
In ultimul timp, tot mai multi sustin "Eu cred in Dumnezeu da nu-mi plac popii", sustinand ca preotii sunt corupti si alte cele. Mda, ce sa zic? Hopa apare ceva la TV cu un preot sau se zvoneste cate ceva, si gata, preotii sunt corupti. Si oamenii care spun asta se cred si mai destepti, ah ce remarca au facut, ceva revoltator, ceva impotriva conceptiei de pana acum. Dupa parerea mea, inafara bisericii, preotul sa faca ce vrea, dar daca la slujba si cand ma spovedesc sau vreau ceva de la el, vad ca-i preot bun, nu ma intereseaza altceva. Nu eu il judec pentru ceea ce face.
La fel sunt multi care considera ca stiu adevarata istorie. Dar cu astia ii mai comlicat, ca multi dintre ei au si citit mult :).
Deci, ideea e ca multi au un cont pe un forum sau un blog, si se cred buricul pamantului, cu pareri puternice si revolutioneaza lumea si alte chestii. Treziti-va la realitate, nu-i asa.

Poze si inregistrari de la 21.08.2007

Asa cum am promis, am postat cateva poze si inregistrarile de la Concertul lui Mircea Vintila din 21 august, de la Carei.

Pozele le gasiti la aici , la setul "Concerte".

Iar inregistrarile:

Mircea Vintila - Laptaria lui Enache





Mircea Vintila - Mielul

Concert Mircea Vintila, Zilele Careiului, 21 August

Eh, a venit si a trecut si concertul asta.
Am pornit din Satu Mare cu un personal la 3 jumate si am ajuns in Carei la putin dupa ora 4. Am fost cu Andrei, care fusese si anul trecut la Carei si cunostea cat-de-cat locul, sa nu ma pierd :) . Am ajuns la parcul din oras, si dupa doua persoane intrebate si putina invarteala am gasit pana la urma Teatrul Municipal. O cladire mica, veche, dar modernizata pe vremea lui nea' Nicu. Am ajuns acolo pe la 5. Spectacolul trebuia sa inceapa la 6, asa ca am stat pe o banca in fata teatrului, ca altceva nu prea ai ce sa faci in oraselul ala. Ma asteptam ca, fiind Zilele Careiului, sa fie lume multa, agitatie, dar nu... nimic. Macar a fost interesant acolo pe bancuta. Am vazut organizatorul cum se invartea pe acolo, cum a venit Onciu, iar mai apoi, singur intr-o masina visinie cu numar de Bucuresti, Mircea Vintila. Intr-o cladire de langa noi, Casa de Cultura se pare, isi faceau repetitiile o trupa locala de rock.
Cam la 6 fara 10 am intrat, iar dupa vreo 15-20 de minute, a inceput spectacolul. Prima parte a reprezentat-o o scurta piesa de teatru, pe versuri (sau proza ?!) de Nichita Stanescu. A fost interesanta.
A urmat un scurt recital care ar fi trebuit sa fie a lui Emilian Onciu, dar si-a adus prietenii de la Orizont '77 si pe Magda Puskas (care nu stiu daca face parte din Orizont 77). Cam dupa vreo 2-3 piese ale lui Onciu au cantat mai mult cei de la Orizont, pe cand Onciu statea si se uita la ei. Se parea ca pretenii lui Onciu i-au luat spectacolul. Si bis-ul tot ei l-au cantat. Asta e, data viitoare sa cante singur sau sa-l ia pe Tavi Bud.
Dupa o pauza de 10-15 minute, a fost prezentat si "atractia" serii, Mircea Vintila. Un tricou negru (sau mov inchis, nu stiu), pe care scria "Mon pere est une rockstar" ("Tata-i un rockstar") si niste pantaloni gri cu buzunare laterale, incerca, cred, sa creeze imaginea unui om cu suflet tanar. Dupa miscarile scenice si impresia generala lasata din interpretare, asa pare sa si fie.
Un lucru care m-a deranjat a fost ca a cantat cu negativul (chitara electrica si tobe), iar chitara din mana era parca mai mult de forma, desi, cine era atent, o auzea si pe aia. Dar, ce-i drept, multe piese nu prea se puteau canta (sau eu nu stiu cum ar fi fost ele) fara negativul ala. Dar, ca sa fie lucrurile mai frumoase, cu vreo doua piese inainte de final, a cazut instalatia (sunetul si luminile au fost oprite). Vintila a continuat sa loveasca corzile chitarii pana s-a auzit din nou amplificata, dar nu s-a mai auzit negativul. Asa ca a cantat fara. Probabil ca ar fi cantat mai multe piese cu negativul, dar a fost bine si asa. Daca cineva ar fi zis ca face si playback, nu doar negativ, a demonsrtat ca nu-i asa, si ca acustica din mana lui mai are si un alt rol decat estetic. A incheiat cu doua bisuri, si probabil ar fi fost si un al treilea, daca nu s-ar fi bagat organizatorul sa ne zica sa mergem urmatoarea zi s-o vedem pe Oana Sarbu (care a venit in locul Narcisei Suciu, care ar fi trebuit sa vina in locul lui Mihai Constatinescu, dar fiica Narcisei a fost internata in spital cu febra de 41 de grade, iar Mihai Constantinescu a fost si el internat in spital, fiind bolnav).
Cam atat a fost tot. La inceputul concertului lui Micrea Vintla, micuta sala se umpluse deja cu spectatori, dar nu pana la maxim.
All-in-all, a fost un spectacol destul de frumos, dar parca totusi mi-a placut mai mult recitalul lui Nicu Alifantis din Iunie, de la Samfest (despre care nu cred ca am scris pe blog). Dar a fost frumos si aici.

In curand o sa postez si niste poze si filmulete de la spectacol, doar sa am timp.

Windows V(iruses). I(nfections). S(pyware). T(rojans). A(dware).

Iata ca au trecut cateva luni de cand mi-am instalat Vista. Prima data am pus Vista Business pe 32 de biti iar a doua oara, tot Business, dar pe 64 de biti, ambele legale.
In primul rand, mananca resurse ca un porc. Am 1 GB RAM, iar dupa pornire, 50% din RAM-i is ocupati. Nu stiu cu ce. Am scos toata samdramaua aia de interfata Aero, dar tot asa. Oricum ma deranja interfata. E interesanta, dar nu-i cine-stie-ce, mai ales ca ma obijnuisem cu interfete de Linux. Apropo de Linux, cand bootez calculatorul in Linux, booteaza mai repede si imi mananca si de doua ori mai putina memorie. Si arata si se misca si mai bine, parerea mea.
O alta problema care ma deranjeaza foarte mult, sunt update-urile. Acum de ceva timp, si-a instalat niste update-uri cand am dat shutdown. Cand l-am repornit, s-a restartat de vreo 4 ori si aa stat cam o jumatate de ora cu configurarea update-urilor. Dar cand sa sting din nou calculatorul, spre mirarea mea, iarasi vrea sa-si instaleze update-uri, tot aceleasi. Oamenii astia de la M$ nici update-uri nu stiu sa-si faca calumea! Se pare ca nu-s singurul care are astfel de probleme cu update-uri care se instaleaza in bucla. Gata, eu nu mai pun niciun update pana nu apare Service Pack 1. Si ii sfatuiesc si pe cei care citesc articolul asta sa nu-si instaleze Vista decat dupa ce apare Service Pack 1.

Blogul asta

Eh, hai sa ma fac ceva cu blogul asta. Am mai mutat categoriile in stanga si am mai adaugat un fel de preview de la pozele mele de pe flickr si doua feeduri rss de pe reuters.com, sa mai dau viata blogului. cam atat pentru moment, dar avand in vedere ca nu prea e citit, e bine si asa. am primit deja 2 commenturi, unul de la cineva cunoscut, si unul de la un "Anonymus". un lucru imbucurator, pentru mine.

Oameni

Ceva din ultimele zile m-a facut ca, in toiul lenii mele, sa stau sa cuget asupra altor oameni. cred ca m-am plictisit si sa ma tot automustrez pentru lenea mea.
Exista un anumit tip de oameni destul de interesant. daca ii intrebi ceva, iti raspund ambiguu sau nu-ti raspund si schimba subiectul, si asta la orice tip de intrebare. Isi dau un aer boem, se cred mugurei de viitori intelectuali (ma refer la "oameni" de varsta mea). Eu fiind, cateodata, mai energic, nu prea pot sa port o conversatie cu ei. au tendinta sa vorbeasca incet sau sa spuna lucruri "cu talc", cica. Ma rog, dupa parerea mea, se naste un nou tip de fitze, fitze culturale. Mda, oameni increzuti, ce sa mai zic. Cam atat.

Primul meu filmulet pe Youtube

Pai, daca tot e febra asta cu youtube.com, hai sa incerc si eu sa pun un filmulet. Poate se uita cineva si ii place.

BlueWhite 64

In caz ca intereseaza pe cineva cu ce ma ocup eu in timpul liber (nu tot timpul liber), hai sa spun. Bluewhite64 este o distributie Linux (adica un fel de versiune), facuta sa mearga pe 64 de biti. Este bazata pe o alta distributie Linux (Slackware), care este cea mai veche distributie, probabil cea mai stabila si foarte configurabila. Multi spun ca e distributia ideala daca vrei sa inveti Linux. Si eu sunt de acord. De ce BlueWhite64 (pe scurt BW64)? Tocmai pentru ca e ca un Slackware pe 64 de biti, si pentru ca e facuta de un roman din Baia Mare (la vreo 80 de kilometri de mine). Si ce fac eu, inafara de a-l folosi? Pai, incerc sa mai ajut lume pe forum, cu ce stiu si eu, si, din cand in cand, creez pachete cu diferite programe, pe care altii sa le poata instala mai usor pe sistemele lor. Ce e un pachet? E ca un fel de kit de instalare a unui program. Adica, eu iau sursele programului (adica codul sursa si tot ce tine de el), si cu niste comenzi specifice, compilez respectivele surse, si le "ambalez" in acele pachete, pe care altii pot sa le ia si sa le instaleze pe sitemele lor, fara sa mai trebuiasca sa compileze. Nu am facut prea multe pachete pana acum, pentru ca e ceva munca acolo, trebuie sa vad unde apar erori, ce alte programe ii trebuie astuia ca el sa functioneze, si dupa trebuie sa le testez etc. Dar e placut sa vezi ca un alt utilizator a folosit respectivul pachet si i-am mers :)
Daca e cineva care mai are nevoie de lamuriri, sa puna un comment si sa caute pe google :P

Vara

Plictiseala, caldura, lene, calculator, plictiseala, lipsa de chef, plictiseala...
Abia astept toamna si iarna: racoare, chef, viata.

Oare cat timp din viata noastra o pierdem asteptand la semafor?

Ma gandeam azi dimineata, asteptand la semafor, oare cat timp pierd eu acolo?

Pai, sa vedem. Sa luam o medie de 3 minute pe zi, pentru pietoni. Considerand ca in unele zile deabia stati 30 de secunde sau deloc, iar in alte zile umblati mult si dati din semafor in semafor, si stati si peste 5 minute.
Bun, luam anul de 365 de zile. Asta inseamna 1095 de minute, adica 0.76 de zile.
Acum, sa luam o medie optimista de viata a unui om, 70 de ani, probabil exagerez. Bun, luand in considerare aceasta aproximare, reies 372.4 zile petrecute la semafor. V-ati gandit vreodata? Daca apucati 70 de ani, 1 an de zile le-ati petrecut asteptand la semafor. Asta daca semafoare in localitate....

PS: Multumesc lui Sala pentru corectura. facusem o greseala urata inainte ;;)
PPS: Se pare ca tot am facut o greseala urata. Eh, greu cu aritmetica asta.

Iulie

Iata ca a trecut si a treia zi din luna iulie. Conform planului dinainte stabilit, ar fi trebuit sa am deja recapitulata materia de clasa a 10-a la matematica. Nu stiu ce ma fac cu lenea asta. Trebuie sa incep matematica, daca nu, sa nici nu ma gandesc la Poli la anul

Mi-am luat aparat foto

da, asa este. il am deja de mai mult de doua luni, si am facut peste 3500 de poze. Majoritatea sunt nereusite sau pur si simplu apasari pe declansator, de plictiseala. Dar, incet invat si eu sa fac fotografii. Mai am mult de invatat.
Ce aparat? Un Panasonic Lumix DMC-FZ7, cu lentile Leica. Zoom optic de 12x, 6 megapixeli, deschidere f2,8-8.0, o gramada de scene presetate (pe care nu prea le folosesc) si functii "full manual", pe acre incep sa le folosecs din ce in ce mai des. Nu a fost prima alegere, deoarece are zgomot de fond mare la ISO 200+, dar a fost cel mai ieftin. Oricum, se descurca foarte bine si sunt multumit de el.

Mi-am lansat si un blog foto, http://demi-foto.blogspot.com, un sper sa pun pozele cele mai bune.
niste poze de-ale mele se gasesc si pe flickr.com (de la primele, foarte nereusite, la cele actuale :) ) : www.flickr.com/photos/demian_claudiu

Despre nesimtire

Iata un articol care cica face parte din "revista clasei". Profesoara de romana a vrut sa adune niste articole scrise de noi, pe orice tema, ca sa putem primi ultima nota. Iata ce am scris eu:

„Pe vremea mea nu făceam aşa ceva, nu îndrăzneam să nu-ştiu-ce, profesorii tra-la-la” Cu toţii cunoaştem replicile părinţilor cand mai află de câte-o întâmplare de la şcoală sau se întorc de la vreo şedinţă cu părinţii. Da, într-adevăr, „pe vremea mea” echivalează cu o perioadă de acum 20, 30 sau chiar mai mulţi ani. Şi, oricât ni s-ar părea de deplasate poveştile părinţilor, trebuie totuşi să recunoaştem că au ceva în comun, ceva ce lipseşte cu desăvârşire din concepţia desprea viaţă a tânărului licean din ziua de azi: bunul simţ.

Da, aşa este. Înlocuieşte articolul ăsta cu o oglindă, deschide bine ochii (şi mintea), şi vei vedea despre ce vorbesc. Nu voi face vreo comparaţie cu ceea ce era pe vremea părinţilor şi ceea ce este acum, pentru că nu îşi are rostul. Voi scrie doar despre ceea ce ma deranjează în jurul meu pentru că asta îmi place să fac. Sîc! O să le iau într-o ordine complet aleatoare, deoarece nesimţirea cu greu poate fi ierarhizată.

Bun, să începem. Hai să-i luăm pe întârziaţi. Nu cei mintal. Bun, ai întârziat la prima ora. Mare brânză. Şi profii mai întărzie. Întârzii şi a doua, sau chiar a treia zi. Nimic deosebit, a fost mult trafic în săptamâna aceea, sau s-a întâmplat ceva. Dar ce ziceţi de cei care întârzie la fiecare oră, în fiecare zi? Da. Există şi astfel de exemplare. Nu doar că deranjează ora în fiecare zi de la 8 sau 7, ci şi după pauze, în timpul zilei. De 3 ani încoace s-au obijnuit, nici nu mai bat la uşă, rar mai salută, dar de cerut scuze.. mai greu. Degeaba şi-ar cere, oricum, nesimţirea aproape că nu şi-o mai simt.

Următorii sunt nesimţiţii de ocazie; cei care fac câteodată chestii care de ceilalţi sau de normele bunelor maniere sunt considerate ca neadecvate, cum ar fi: râgâituri, dacă are o rană cât se poate de mică pe piele o strânge să-şi scoată mai mult sânge, se plimbă fără tricou prin clasă (băieţii intră de obicei în categoria nesimţiţilor de ocazie) şi alte asemenea chestii, dar fără a depăşi o anumită limită (se acţionează doar pe cale auditivă şi vizuală, în niciun caz olfactivă, dacă înţelegi ce vreau să zic). Faptele acestui tip de nesimţit sunt inofensive şi se petrec într-un grup mai restrâns, fără prezenţa profului. Din această grupă consider că fac şi eu parte.

Urmează cei care-şi câştigă existenţa de elev (adică notele) copiind la lucrări şi teze, şi răspunzand la tablă doar cu şoptitorul la lucru. Aceştia mă enervează cel mai mult. Să exemplific: atenţia la ore = 0 (nesimţitul din categoria asta râde la ore ca acasă, sau trage un somn de frumuseţe; mai citeşte cataloage Avon şi Oriflame; ascultă muzică – în căşti, dar destul de tare să derannjeze cel puţin jumătate din clasă; vorbitul cu colegul de bancă e la ordinea zilei, mai ales cu prietenul sau prietena, care e în altă clasă). Acest tip de nesimţit concepe mereu noi şi noi metode de copiat şi şoptit, asta deoarece pretenţia la notă este mare. Ce contează că profesorul (sau profesoara), care este tot om, îşi usucă gâtul degeaba, el trebuie să dea, mereu note mari elevilor, deoerece ne place să ne ascundem sub veşnicul motiv „ăia de la Unio şi din Livada au medii mari şi o să intre ei la acele chestii cărora noi le zicem facultăţi înaintea noastră, ei au mai multe şanse”. Probabil ei şi depun ceva efort pentru acele note. În plus, după ce vin notele de la lucrări, subiecţii noştrii mai au curajul, ca nişte oameni nedreptăţiţi de această lume incorectă din jurul lor, să ceară explicaţii cu privire la nota lor, de ce nu e destul de mare, ca doar au scris tot ce era in caiet şi încă în vreo două cărţi. Ca să nu mai zic de înjurăturile ce le trag profesorilor care îi prind copiind.

Asta e, trăim într-o lume fără educaţie, sau cel puţin fără respect şi simţ de răspundere. Probabil ca unora nu le place, probabil că altora le e indiferent articolul. Nu mă interesează.

Bun regasit

Eh hey, nu am mai fost de foarte mult timp pe blogul asta. Ma gandesc sa-i mai dau viata vara asta. am multe de povestit, dar nu cred ca le voi povesti pe toate. Sunt atat de multe ca le-am uitat: mi-am cumparat aparat foto, calculator, am terminat clasa a 11-a si inca alte multe chestii. Pe data viitoare :*

Premiul III, Topfiz 2007

Anul acesta Topfiz s-a tinut la Baia Mare, in perioada 16-18 Martie. Topfiz este un Concurs de Fizica, organizat intre 8 licee din 8 judete din NV Romaniei (nu le enumar acum).
Nu credeam, dupa ce am iesit din sala de concurs, ca o sa iau ceva, dar se pare ca am luat:Premiul III :D :D. Am fost foarte fericit! Pacat insa ca nu ma duc la Nationala. Asta e.

Esec

N-am mai scris de mult pe blog. Nu stiu de ce, asta e. Scriu acum.


Deci, in 24 Martie, Judeteana la Fizica. Niste subiecte foarte grele, din punctul meu de vedere. Si, s-a mai intamplat o chestie pe care nu am mai patit-o niciodata: nu am terminat de transcris tot de pe ciorna pe foaia de concurs. Si s-o dus si acolo 1-2 puncte. Tot nu as fi facut mai mult.
Rezultatul: 7,5 puncte, locul 25. Asta e. Anul viitor e ultima sansa.

Am 18 ani

Da, asa e. De 3 saptamani deja, eu sunt major. Pot sa fac multe chestii. Pot sa votez, sa ma duc la inchisoare si sa platesc amenzi, sa cumpar alcool si tigari pentru colegi. Pot sa fac multe.
Cum am sarbatorit? Pai, eu fiind impotriva majoratelor, nu am tinut asa ceva. Pentru ca mai multi colegi au insistat, am invitat 110-11 colegi pana la Fantana (cu Bere), si le-am dat de baut, fiecare ce a vrut.
Ce am primit? Un tricou galben pe care e imprimat pinguinul Tux si dedesubt scrie ceva, albumul original "Phoenix - Baba Novak" si un tricou negru pe care e imprimata sigla originala Phoenix. Ah, si un coleg mi-o aranjat sa pot bate la tobe, in beciul Fantanii.
Mai jos cred ca sunt niste poze.